Eri tù à mantene accesa a mio lumera
Cosa possu bramà sè ùn possu dinù
Sunià i to sogni è sperà a to spera
L'orlu di lu to sguardu era la mio cunfine
È le to mani muri à parà mi timpesta
In li to ochji chjari surghjente cristalline
Leghjia ogni stonda cum'un'eterna festa
Pò nivà di settembre e cutrà d'estatina
Si pò spenghje u ghjornu à mè chì mi pò fà
Ogni cosa mi pare diventata mischina
Ùn aghju più primure sè ùn ti possu amà
Cum'è l'ultima fronda à cumbatte vaghjime
È chì porta in ella ciò ch'ell'era veranu
Mentre l'invernu spalma u so biancu cuprime
In un ballu cutratu l'amori si ne vanu
S'hè siccatu u mo sangue svanitu u mio culore
Ciò chì mi ferma or'mai hè di pocu valè
Oghje ora sò sola è aspettu di more
Eiu aghju persu tuttu quand'aghju persu à tè
4 commentaires:
Una maraviglia autentica, tale un ghjuvellu cisellatu in a petra a più pura da un artista cun un talentu veru è tamantu.
Ma in fatti... cume tutte e puesie chì sò quì, mi pare.
À ringrazià ti o Cumpà ;) t'abbracciu :)
Ma di nunda. Ùn ai bisognu di ringraziàmmi postu ch'o sò sinceru.
Postu ch'o ci sò, ti vurria dumandà l'autorisazione di mette, appiccatu à u to pruffilu nant'à u mio foru, u ligame versu u to situ (pensu chì seria megliu). A mi dai, per piacè ?
iè fà puru ;) à prestu, basgi!
Enregistrer un commentaire