L’avia smenticatu u lume d un ghjornu acesu
Ma sta mane vogliu scrive, u mio core à palesu
In l alba pura nascente d’issa mane di vaghjime
À la vita chì si pesa vogliu offre le mio rime
L'acellu à la mo finestra s'hè pientatu à cantà
Cù mè hè venutu à sparte a dulcezza di campà
Generosu mi dumanda di tramandà u messaggiu
Eccu mi a piuma in manu da sparte cù tè 'ssu ragiu
Issa spera chì durmia sepellita in la mente
Oghje scalda la mio pella cum'è un sole ardente
N'avemu tantu à scopre chì ùn aviamu vistu
Chjosi chè n'eramu noi in un mondu troppu tristu
Era longu lu caminu à purtà mi versu mè
Stradoni di puesia sulcati senza vulè
Oghje fermanu stampate vistiche d'un altru tempu
Ferite è pene passate e si porta oghje lu ventu
Sè tù leghji 'ssi filari sò chì i capiscerai
Sai tù chì versu mè ùn ci ghjunghjeraghju mai
Vulia solu sapè ciò ch'ell'hè d'esse felice
Tantu peghju sè per què m'hè tuccatu à fà nice
In verità quì l'acelli ùn venenu à cantà
Sentenu u mio turmentu preferiscenu passà
È lu ghjornu chì si pesa hè spentu quant'hè a notte
Un sempiternu nuvembre accarezza la mio sorte

5 commentaires:
Bonghjornu o Titì, è Pace è Salute dinù per u 2012.
Incù sta puesia, mi pare chì tucchemu in a dilicatezza.
Prima ùn aghju micca sapiutu cosa dì chì seria à l'altura di ste rime, di ste parole, di sta forma cusì dilicata in a quale u muvimentu generale mi pare una maravigliosa illustrazione di l'arte pueticu ellu stessu.
Ma in fatti, mi pare propiu ch'ella hè una di e to più belle puesie s'ùn mi sbagliu. Forse ancu a più bella, incù u so muscu sacratu è ascosu ch'ùn si pò palisà, ch'ùn si pò vede, solu risente, ma chì ci hè prisente.
Un incantu
Pace è Salute o Cumpà!
Ti ringraziu è t'abbracciu!
à prestu
Ùn ai ringrazii à fà ch'e eru sinceru.
À dìlla franca, è ancu s'e u fattu di formulà sta dumanda, di chere un favore mi face paura, ti dumandu a permissione di mette nant'à u mio foru, un ligame versu sta puesia, o ancu puru mettella sana sana, per dopu cummentà. (è à dilla franca, leghjendu sta puesia, mi rivene in mente l'ultimi anni di u liceu, duve ci era spessu dumandatu di dissertà pagine longhe nant'à una puesia di Baudelaire, Rimbaud o Ronsard (per esempiu), è mi vene a vogliu di fàllu per e to puesie, è per quessa in particulare).
À dìlla franca dinù, u più ch'e mi piacerebbe, serebbe ch'e tù ci venessi per mettecci (in a sezzione "puesia") almenu sta puesia quì, ma in fine, mi dispiace di dumandàtti un favore.
Spergu ch'ùn a piglii micca male.
O Cumpà! Sì un zitellu bravu bravu ma sì dinù una croce mouhahahaaa!ùn aghju micca tempu pè batte nant'i fori....
c'hè un liame nant'u blogu pè dì ciò chè tù poi fà o no cù i mo scritti è ciò chè tù voli fà hè pussibile..sè t'ùn ai altri affari à fà lol
T'abbracciu, à unu di sti ghjorni ;)
Ti ne ringraziu sinceramente.
Aghj'à riflette à a questione.
(è speru ch'un ghjornu, publicherai un libru incù e to opere ; quessu sicuru ch'e u compreraghju)
Enregistrer un commentaire